Toata viata facem alegeri, oare exista alegeri bune sau proaste? Oare exista liber arbitru sau totul e predestinat? Oare traim intr-un multivers in care fiecare decizie duce la ramificarea posibilelor destine. As zice ca raspunsurile la intrebarile de mai devreme sunt irelevante.

De ce?

Pentru ca orice alegere am face, nu va fi alegerea perfecta. Mintea cu capacitatea ei de analiza cu siguranta va gasi imperfectiunea din acea alegere si apoi se va indoi. Si dupa ce se va indoi va reanaliza situatia si va incepe sa aiba regrete si tot asa pana va pune la indoiala alegerea.

Motivul?

Pentru ca unul dintre rolurile sale este cel de analiza si cum nu are buton de pornire / oprire, asta face si asta va face. Trebuie sa ascultam si sa reactionam la fiecare gand? Inca o data mentionez ca mintea este extrem de utila si avem nevoie de ea doar ca ar fi recomandat sa avem grija sa nu credem tot ceea ce ne spune.

Inca ceva: alegerile facute cu mintea nu includ si corpul si nici sufletul. Prin natura meseriei vorbesc des cu persoane care imi spun cum, in anumite situatii, corpul le transmitea semnale si ca daca il luau in seama, decizia initiala era mai buna. Corpul nostru are o inteligenta proprie (doar ADN-ul transmite informatii celulelor prin ARN si nu toate celulele sunt atribuite creierului) si independenta de a mintii. Impreuna se completeaza.

Cand invatam sa luam decizii folosind si corpul si sufletul alaturi de minte, vom lua decizii mult mai greu de combatut si mai bune pentru viitorul nostru. In prima faza includem corpul si in timp, cu multa rabdare invatam sa integram si sufletul. Acesta este efectul principal al deconditionarii mentale, lasi mintea sa isi faca treaba, facand loc si celelorlalte aspecte ale fiintei tale sa isi aduca o contributie necesara.

Tu cum iei deciziile?

O zi frumoasa,
Orlando