Cati dintre noi avem curajul sa fim vulnerabili fata de ceilalti? Cati dintre noi avem curajul sa recunoastem faptul ca stim absolut nimic, ca doar descoperim pe masura ce traim.

Problema e ca nu vrem sa fim perceputi ca fiind slabi. Si totul porneste de la principala separare umana: barbati si femei reprezentantii energiei masculine respective feminine. Femeile au fost categorisite ca fiind “sexul slab” iar barbatii care sunt considerati slabi sunt “porecliti” femei si de aici o intreaga nebunie legata de un subiect prost inteles de majoritate.

A pune eticheta ca feminin = slab inseamna a pune eticheta ca om = slab, motivul fiind ca energia masculina deriva din cea feminina, la fel cum barbatul creste in primele 9 luni si se naste din femeie si creatia (masculinul) traieste si se naste din vacuitate, din vid (feminin). Meditatia este una dintre uneltele care te ajuta sa “vezi vacuitatea”, sa simti golul (femininul) care este “locuit” de plin (masculinul/creatia). Foarte multi au avut in meditate revelatia ca golul este de fapt plin. Si plinul intotdeauna se dizolva pentru a redeveni gol (intoarcerea catre sursa).

Si de aici dilema noastra se rezolva, cu totii suntem vulnerabili, pentru ca aceste este drumul nostru, din creatie spre vid doar trecerea noastra prin viata este efemera. Daca ne atasam prea mult de creatie, de energia masculina, in loc sa ne bucuram de propria vulnerabilitate si sa avem curajul sa o recunoastem fata de noi, ne punem masti de super eroi si super eroine si ne dam “rotunzi” ca “eu sunt mai puternic/a”. Nu exista “mai” puternic, exista doar puternic si cu totii suntem doar ca nu toti recunoastem asta. Traim in dualitate, deci daca te consideri slab/a, vezi doar jumatate din poveste, cealalta e acolo, in fata ta.

Puterea nu are legatura cu lipsa vulnerabilitatii, puterea este recunoasterea vulnerabilitatii, adaptarea la mediu, adaptarea la ceilalti, adaptarea la viata si viata nu e intotdeauna roz. A avea curajul sa plangi cand simti asta, a avea curajul sa recunosti fata de iubit/iubita/sot/sotie ca simti ca nu mai faci fata, a avea curajul sa ceri ajutor cand ai nevoie, a avea curajul sa nu ii mai cataloghezi pe ceilalti ca fiind slabi sau puternici este esential pentru o viata linistita, pentru ca suntem cu totii in aceeasi oala traind vieti diferite, destine diferite, vulnerabilitati diferite.

O zi frumoasa e cand ti-ai impartasit vulnerabilitatea cu altcineva (FARA A TE PLANGE), cand te-ai conectat la vulnerabilitatea altei persoane recunoscand-o pe a ta (FARA A TE PLANGE), a rade de propriile esecuri singur/a sau alaturi de prieteni si/sau familie.

Tu cum vezi vulnerabilitatea?

O zi frumoasa,
Orlando