Fiecare vede divinitatea in modul propriu si asa e si normal. Motivul pentru care e normal, e ca avem tendinta sa il vedem pe Dumnezeu, in prima faza, in functie de educatia pe care am primit-o si apoi, ulterior, in functie de nivelul de intelegere pe care il dobandim.

Cei mai multi, din pacate, raman doar la educatia primita. Cei care au fost crescuti cu pedepse, in prima faza, il vor vedea pe Dumnezeu ca un judecator care exact asta face: da pedepse celor care calca stramb. Daca pedepsele au fost excesive, acesti oameni tind sa devina atei pentru a se proteja de viziunea prezentata mai devreme si pentru a isi putea trai viata fara a se gandi ca cineva ii analizeaza non-stop.

Apropo de treaba cu pedepsele, cat de liber poate trai un om care este conditionat in acest mod din exterior (pentru ca nu isi da liberatatea sa isi traiasca adevarul din interior), cate frustrari si furie aduna? Si acum una si mai dura, cat de liber poate trai un om care toata viata se forteaza sa fie bun cu ceilalti, sa traiasca conform viziunii “bune” a divinitatatii fara insa a fi in mod natural acolo?

Si un om care invata conditionarea de mic, va cauta conditionarea si la varsta adulta. Si va trai cum altii i-au asezat.

Ganditi-va la modul in care ati fost crescuti si educatia pe care v-au dat-o parintii si acolo si printre elementele benefice care va ajuta si astazi, exista posibilitatea sa gasiti conditionarea care cel mai probabil va opreste din a va alinia pe drumul vostru. Acea conditionare este si legatura voastra falsa cu divinitatea, e modul in care o priviti dar nu si modul in care este cu adevarat.

Pana la urma, totul e la nivel de perceptie, totul e subiectiv. Iti schimbi perceptia, iti schimbi viata.

O zi frumoasa,
Orlando