Caz practic: ai o pasiune sau chiar profesie in domenii cum ar fi: yoga, meditatia, astrologia, Human Design, antreprenoriat, etc. Sa zicem ca ai persoane in jur care nu cred ca ceea ce faci este valoros si tot iti spun sa lasi prostiile si sa faci ceva util, in anumite cazuri poate fi vorba si despre parinti. Ce facem in acea situatie?

Daca dorim dureri de cap, incercam sa ii convingem. Si asta face majoritatea, incearca sa demonstreze celorlalti ca ceea ce fac e valoros si fiind bombardati de negativitate ulterior renunta. Pentru ca a schimba parerea cuiva este munca de Sisif si de cele mai multe ori argumentele sunt degeaba nu stiu daca e cineva care sa isi doreasca o viata in acest mod (nu degeaba cele mai cautate pozitii pe site-urile de job-uri sunt pentru vanzari). Schimbarea parerii dureaza timp si nu stiu daca vrei sa investesti aceasta resursa limitata in „quod erat demonstrandum-uri”.

Ce putem face? Pai, putem sa acceptam ca fiecare vede lumea diferit, in NLP se foloseste terminologia harta vietii, fiecare persoana are o harta proprie a vietii care contine convingerile sale, de obicei limitative, dobandite in timp. Si mai e ceva, fiecare rezoneaza cu anumite subiecte (tot in functie de propria harta) asa ca daca nu rezoneaza cu pasiunea sau profesia ta, degeaba incerci. Mai bine nu aduci in vorba subiectul si daca in timp parerea i se va schimba va veni singur/a catre tine. Si atunci cu siguranta vei avea cu cine si ce sa discuti.

Insa pana in acel moment care poate sau nu veni poti onora relatia pe care o ai cu acel om printr-un mod simplu pe care l-am prins de la Richard Rudd, autorul cartii Cheile Genelor: gaseste un subiect pe care tu si cealalta persoana il apreciati si du discutia in acea directie. Mai ales cand e vorba de parinti care au trait in alte vremuri fata de cele actuale. Pentru asta insa va trebui temporar sa renunti la ego-ul care iti spune ca toti trebuie sa fie de acord cu tine. Nimic mai fals, orice ai face cu siguranta vei avea persoane care nu vor fi de acord, vor rade de tine si/sau te vor contrazice sau chiar injura. Face parte din viata  🙂

Consumam mult prea multa energie pentru a ne convinge reciproc insa cu adevarat tot ce facem e sa ne respingem. Apropierea este mult mai importanta ca adevarul dintr-un motiv simplu: adevarul nu este absolut in dualitate si este pur personal, nu exista, insa conexiunea da.

Tu ce preferi in aceasta situatie, conexiunea sau acordul celeilalte persoane?

O zi frumoasa,
Orlando