Intr-o relatie daca vei crede ca puterea ta este in exterior e posibil sa crezi vorbele persoanei de langa tine dar sa nu ii vezi faptele. In momentul in care iti doresti cu disperare si tii cu dintii de o relatie, vei crede fiecare cuvant pe care ti-l spune dar cand vine vorba de fapte o sa ai tendinta sa treci cu vederea.

De ce?

Pentru ca in acel moment ne agatam de speranta, ca lasa ca poate se schimba. Si e amuzant, pentru ca observ modul in care eu ma schimb si observ si cum oamenii cu care lucrez se schimba in procesul de deconditionare si iti pot spune ca OMUL NU SE SCHIMBA, omul se cizeleaza, procesul dureaza ani de zile si tu crezi ca daca iti spune cateva cuvinte, totul va fi bine? Si da, totul va fi bine pana va fi rau din nou.

Omul functioneaza pe baza tiparelor, e un mecanism care nu se poate abtine sa nu le respecte, asa ca daca si-a insusit un tipar (din diverse motive) il va folosi (de cele mai multe ori inconstient) pana va dori sa renunte la el. Si renuntarea la tipar / deconditionarea dureaza.

Cel putin un an de zile are nevoie sa inteleaga cum scapa de tipar (si e munca, nu gluma), urmatorul an sa invete tipare noi si d-abia prin anul 3 e cat de cat stabil cu noile tipare. Si sa credem ca de maine totul va fi bine? Daca esti intr-o astfel de situatie cat mai ai de gand se te pacalesti?

Asa ca recomand ceea ce practic: atunci cand vine vorba de relatiile pe care le am cu oamenii din jur, fii atent/a la fapte, nu la vorbe si deci la tiparele pe care le respecta acea persoana pentru ca langa acelea va trebui sa traiesti.

O zi frumoasa,
Orlando