Stand de vorba cu o colega ce iubeste florile si intreband-o cum are grija de ele (apropo de pilula de luni in care recomandam sa ascultam povestile oamenilor), mi-a spus ca plantele ei reactioneaza la starea pe care o are. Cand a fost suparata, plantele de langa s-au “pleostit”, cand e ok plantele sunt ok.

Si mai mult, si asta mi-a atras atentia, cand are o planta bolnava o aduce in dormitor si o pune langa ea si se pare ca, miraculos isi revine. Ca s-au facut o multime de experimente in care s-a observat cum plantele reactioneaza la mediul inconjurator, asta deja se stie.

Ideea care mi-a venit este legata insa de spitale, loc unde ti se aduce aminte tot timpul de boala si unde stai langa o multime de alti oameni resemnati de boala pe care o au. Tot ceea ce ti se transmite acolo indirect este ca esti bolnav si asta e, e ok sa suferi (chiar esti incurajat/a sa o faci). Oare nu suntem si noi ca acele plante care pot beneficia de energia “buna” a celorlalti? Nu degeaba cei care au bani opteaza pentru saloane individuale unde nu au parte de prezenta celorlalti bolnavi si unde doctorii ii trateaza cu totul altfel.

In clinicile private din afara care trateaza boli cronice, din cate am inteles, situatia este cu totul alta, personalul este acolo mai mult sa iti ridice moralul decat pentru tratamentul pe care ti-l fac. Te ajuta, sprijinindu-te cu frecventa lor sa te poti ridica si pentru ca organismul tau sa inceapa procesul de vindecare. Efectul placebo reprezinta capacitatea noastra de a ne vindeca si produce efecte documentate la 1 pacient din 3 si mai sunt doctori care considera ca starea lor de spirit NU ajuta pacientul si il trateaza cu pesimism considerand ca realismul este esential pentru orgoliul sau. Este insa excelent ca din ce in ce mai multi doctori din Romania sunt din ce in ce mai interesati de acest aspect si vom vedea imbunatatiri in viitor.

Si inca o data ma intreb, cand suntem bolnavi oare nu ne-ar face bine o vorba buna si un zambet cald? Oare nu asa se construiesc familii puternice, acolo unde fiecare membru realizeaza ca starea sa este importanta si ca decat sa vina in fiecare zi cu o stare de rahat mai bine isi schimba jobul? Oare nu ne simtim bine in preajma persoanelor care sunt bine?

Singura noastra responsabilitate este pentru propria noastra stare asa ca imi asum drumul (cu sinusoidele aferente si deci caderile din oficiu) de a fi o persoana echilibrata cu un nivel cat mai ridicat pentru mine si indirect pentru cei dragi. Tu ce zici, te bagi?

O zi frumoasa,
Orlando