Foarte multi copii au fost si sunt educati de parinti care neavand incredere in fortele proprii le transmit propria nesiguranta si propria neincredere acestora. Si fac cea mai mare prostie ca parinti: isi bruscheaza copilul, ii critica greselile si nu ii incurajeaza reusitele.

De ce? Scuza e : sa „il/o intareasca”. Si e o scuza pentru ca „a intari” pe cineva inseamna in aproape toate situatiile, a-i crea o trauma (fie ea si subtila) de care acel copil e posibil sa nu mai scape toate viata. Acel copil are destule probleme in a-si da seama cum functioneaza lumea asta si mai vine si adultul „responsabil” sa-i mai dea si altele… E logic? E practic? E sanatos? Si apoi parintii se uita nestiutori unul la altul cand observa cum copilul lor creste intr-un adult nesigur plin de frici si cade intr-una din cele 2 extreme: ori devine fricos ori abuzator.

Ce pot face parintii sau viitorii parinti? E simplu: sa realizeze care sunt traumele lor, sa le inteleaga si pe cat posibil sa le depaseasca pentru ca altfel, ca o mostenire grea si dureroasa, o vor transmite mai departe. Sa iasa din superficialitate si sa isi depaseasca frica de a „intra in ei” pentru ca infricosator. Curaj! Curaj sa isi cunoasca propria vulnerabilitate si failibilitate, propria imperfectiune, sa stie ce sa faca cu ea. Curaj pentru ca altfel micutul pe care il cresc ajunge mare cu „bubele” inconstiente ale parintilor. Sa iasa din ignoranta ca „lasa ca merge si asa” si sa dea pe la un psiholog sau pe la cine doresc ei.

In societatea aceasta care obliga aproape toti oamenii sa traiasca nenatural, vizita la psiholog ar fi recomandat sa fie obligatorie.
Un parinte echilibrat are curajul de isi sustine copilul de a-i accepta cu zambetul pe buze greselile pentru ca stie ca asa invata si sa ii incurajeze reusitele. Un copil incurajat are tendinta de a actiona conform incurajarilor, un copil caruia parintii nu ii arata incredere va actiona conform cu parerile parintilor (vezi efectul Rosenthal cunoscut ca si efectul Pygmalion).

Nu degeaba am decis sa practic si sa initiez oameni in ceea ce inseamna deconditionarea mentala si emotionala. E ceva de care este deosebita nevoie pentru ca te cunosti cu adevarat, ajuta la echilibrea aspectelor vietii, infruntarea traumelor si este folositoare pentru fiecare dintre noi dar mai ales pentru copiii nostri.

O zi frumoasa,
Orlando