Cu cateva ore inainte sa scriu acest articol, am reurcat pe scena dupa aproximativ 1 an jumate jucand teatru de improvizatie si mi-am readus aminte cat de frumoase sunt conflictele umane atunci cand le joci si cum spectatorul le poate aprecia din exterior.

Cand aceste conflicte sunt insa personale si ni se intampla noua, tendinta noastra este de a dramatiza totul, ducem totul la extrem si facem „din tantar armasar”. De aceea si cele mai apreciate scene de improvizatie sunt cele in care starile sunt extreme, pentru ca chiar daca ne recunoastem in ele, ne ofera linistea ca noi nu suntem chiar asa.

Dar totusi… cei mai multi dintre noi luam ceea ce ni se intampla atat de personal si dur incat exageram si de multe ori explodam. Nu-i nimic in neregula cu a exploda cateodata, doar suntem oameni si mai sunt unele situatii sau anumite momente care pur si simplu ne depasesc insa cand exagerarea este o regula, ar fi bine sa ne dam seama ca ceva nu e ok.

Riscam sa devenim „actori” profesionisti intr-o viata unde castiga doar „spectatorul”.

Observam cel mai adesea aceste exagerari in viata de cuplu unde doi oameni sunt pusi sa-si suporte reciproc imperfectiunea. Daca cei doi ajung la intelegerea faptului ca ceea ce ii stimuleaza (negativ) ii poate ajuta sa se si echilibreze, au o sansa mare sa aiba o relatie buna si implinita, insa paradoxal asta se poate intampla cand cel putin una din cele doua persoane a ajuns la echilibru interior si exterior. De cele mai multe ori o relatie ajunge sa fie o serie de puneri in scena a unei piese cu titlul: „Echilibreaza-te sa ma echilibrezi si pe mine!”

Si in modul asta relatiile se erodeaza rapid si la final cei doi ajung sa isi spuna „e vina ta” exact ca intr-o piesa romantica fara „happy end”. Cand dai vina pe cineva pentru deciziile pe care tu nu le-ai luat, asta spune ceva despre tine, nu?

Un beneficiu enorm pe care mi l-a adus procesul deconditionarii este exact aceasta echilibrare a reactiilor si chiar daca mai am si eu momentele mele, acestea sunt rare si cand se intampla nu ma mai identific cu ele si de fiecare data observarea imi aduce un nou nivel de intelegere. Asa ca iti recomand acelasi lucru – observa si nu te identifica cu ceea ce observi.

Mai iti doresti „drama” in viata ta?

O zi frumoasa,
Orlando