Cand ai ras ultima oara de tine? E un exercitiu foarte bun prin care invatam sa nu ne mai luam atat de in serios. Viata e prea “serioasa”, job-uri in care avem “responsabilitati”, familii care nu ar “putea fara noi”, chiar si planeta are nevoie de super omul (care suntem) pentru a o salva.

Si de aici multa suferinta pentru ca avem asteptari nerealiste (de la noi), pentru ca ne luam prea in serios, ne identificam prea mult cu rolul pe care ni l-am asumat in lumea asta.

Si e amuzant, pentru ca in dualitate putem privi ca orice facem are la pachet si reversul, nu se poate altfel. Nu exista bun si rau, exista doar existenta.

Asa ca de ce sa nu ne distram in timp ce ne indeplinim acest rol? De ce sa il luam atat de serios fiind implicati atat de serios in job-ul sau viata noastra ajungand niste frustrati. Chiar si un doctor daca sa se ia mai putin in serios are posibilitatea sa devina deschis la “idioteniile” pe care i le spune pacientul si poate realizeaza ca acele idiotenii sunt aplicabile.

Dar nu, am fost invatati sa stam cu nasul pe sus si sa ii fortam pe cei din jur sa se schimbe, aratandu-le cat de bine ne descurcam in viata asta.

Ce simtim cu totii este ca ne descurcam cu adevarat cand putem sa ne distram in timp ce traim, sa fim si sa ramanem copii plin de vigoare, nu niste adulti obositi si extenuati.

Asa ca primul pas e un exercitiu pe care mi-l recomand si mie la fel cum vi-l recomand si voua: radeti de voi, radeti de actiunile voastre, de trecutul vostru, de prezentul vostru, chiar si de viitor si atunci o sa simtiti cu adevarat ca sunteti liberi nu captivi in cusca pe care singuri ne-am creat-o.

Un weekend plin de ras,
Orlando