O sa incep de la premisa ca judecata este o facultate a mintii necesara evaluarii si in esenta este impersonala. Numai ca atunci cand ego-ul prea conducerea, mintea in loc sa judece un comportament se apuca si judeca persoana.

In afara faptului ca orice ar judeca ceilalti la noi, e de fapt o problema a lor inca nerezolvata (o sa revin cu o pilula separata pe subiectul acesta), mai e ceva. Pentru a ne echilibra, este necesar sa trecem prin extreme. Nu prea se poate altfel dintr-un motiv simplu, cum sa cunosti care este centrul daca nu ai trecut prin extreme? Asa ca e nevoie sa fim si modesti si aroganti si tristi si veseli si depresivi si fericiti, poate chiar si slabi si grasi sau poate alcoolici si nebautori de alcool si lista poate continua la nesfarsit.

Si revenim la judecata – oare ar trebui sa ascultam judecata celorlalti? Raspunsul meu ar fi si da si nu. In primul rand NU, pentru ca drumul nostru e al nostru si pentru ca e necesar sa trecem si prin acea extrema. Si DA, ar trebui sa prindem esenta judecatii pentru ca exista cu siguranta ceva ce putem lua din acea judecata pentru a o trece prin analiza triadei minte-corp-suflet, poate acea judecata ne ajuta sa mergem in cealalta extrema sau sa ne echilibram. Daca analiza nu da vreun rezultat, atunci inca nu e momentul si indiferent de cum se simt ceilalti, e mai ok sa ramanem in acea extrema decat sa plecam de acolo fortat.

Ideea e sa ne detasam de acea mandrie care ne spune ca suntem perfecti si ar trebui sa fim vazut ca impecabili si vom trai viata liberi si in timp din ce in ce mai intelepti.

Intelepciunea vine din ce am trait si deci din extremele pe care le-am echilibrat, nu din vorbe. De aceea religia inteleasa gresit (de cei mai multi) duce la stagnare, obligandu-te sa te opresti doar intr-o extrema, aceea de a fi bun/a. Insa cum sa stii cu adevarat ce inseamna sa fii bun daca nu ai fost si rau?

Asa ca lasati judecata celorlalti si traiti-va viata, descoperiti adevarul din interiorul vostru pentru ca in alta parte, cu greutate il veti gasi. Si daca cineva va judeca, multumiti-i si evaluati daca intr-adevar ati ajuns in acea extrema si daca da, puteti incepe de acolo drumul spre echilibrare (sau nu).

Drumul fiecaruia este diferit si de cele mai multe ori neplacut si neinteles de ceilalti.

O zi frumoasa,
Orlando