A-ti judeca aproapele este un sport planetar insa in zona noastra, mai balcanica, este mai ceva ca fotbalul 🙂 . Motivul il gasim in clasificarea lui Hofstede care clasifica Romania ca o tara colectivista, unde oamenii tind sa se stranga in grupuri de la care au asteptarea sa aiba grija de ei cu pretul loialitatii fata de grup.

Deci traim intr-o tara in care obisnuim sa ne strangem in “bisericute”. In aceste bisericute trebuie sa existe subiecte de discutie si cum traim intr-o lume intr-o continua schimbare unde evolutia „descopera” tot timpul ceea ce nu functioneaza, a judeca pe cineva (deci ceea ce nu functioneaza la celalalt) e cel mai la indemana subiect de discutie pentru doua persoane.

Nu-i nimic rau cu a judeca (unii oameni au o abilitate nativa de a face asta) insa trebuie sa intelegem ca a judeca se refera la a judeca comportamentul sau fapta dar nu si persoana. Judecata, in esenta ei, este obiectiva si impersonala. Afirmatia „ideea este proasta” nu este acelasi lucru cu „omul care a spus ideea e prost”.

Insa tot aud despre cum omul X este nu stiu cum, omul Y este si mai si de parca cei care emit aceasta judecata sunt perfecti. Normal ca un om este imperfect, chiar si maestrii spirituali din trecut dar si cei din prezent au fost si sunt imperfecti. Motivul este simplu, in dualitate toata lumea are ceva ce poate fi judecat de ceilalti. In dualitate suntem cu totii in aceeasi oala, ceea ce ne diferentiaza este nivelul de intelegere.

Cu cat ne ridicam nivelul de intelegere, cu atat judecata fata de ceilalti devine irelevanta pentru ca realizam cat de imperfecti suntem si in acelasi timp cat de valorosi suntem fiecare, indiferent de rolul pe care il jucam. Incepem sa avem compasiune si avem taria de a judeca ideea lor dar nu si pe ei.

In incheiere iti ofer un exemplu: sa zicem ca am un client in sesiunile de deconditionare si se tot plange de cat de groaznica e viata sa. Ii pot judeca ideea si sa nu i-o accept (ceea ce si fac) insa in acelasi timp sa simt doar iubire pentru acea persoana pentru ca imi dau seama cat de greu ii este si cat de mult curaj a avut sa ceara ajutor.

Si o sa concluzionez cu o intrebare: oare cand ii judecam pe ceilalti nu ne judecam pe noi?

O zi frumoasa,
Orlando