In cultura societatii in care traim exista vorba ca fetele „bune” sunt atrase de baietii „rai” si ca baietii „buni” cad prada fetelor „rele”. Pana la un anumit grad de maturizare ceea ce am scris mai sus este adevarat, asta pentru ca suntem atrasi de ceea ce noi simtim ca nu detinem sau credem ca am pierdut. La un anumit moment fetele devin femei si baietii barbati iar acel moment este cand cauta in ei ceea ce cred ca pot gasi in exterior.

Din acel moment nu mai conteaza celalalt nici atractia nu mai conteaza, de acolo conteaza conexiunea. Si chiar daca greutatile sunt aceleasi, reactioneaza altfel. Nu mai exista e vina ta, se inlocuieste cu te pot ajuta? Nu mai exista nu mai e ca la inceput, se inlocuieste cu te respect ca fiinta si iti multumesc pentru ca ai ales sa fii langa mine. Nu mai exista case, avere, mosteniri si lupta pentru supravietuire, se inlocuieste cu suntem multumiti cu ce avem. Pentru ca in momentul in care ajungi sa te gasesti si deci sa nu te mai cauti in exterior esti multumit cu ce ai.

Expunerea de mai sus este metaforica insa arata idealul unei relatii sanatoase care la inceput este bazata pe atractie ca apoi sa fie bazata pe conexiune si respect. Nu este menirea noastra sa devenim parazitul unei alte persoane, sa ii cerem sa duca tot greul pe care noi nu avem curajul sa il infruntam. Si culmea e ca asta credem, constient sau inconstient, multi dintre noi la inceput, este doar o etapa a evolutiei noastre  🙂 De aceea intervine viata si ne cizeleaza astfel incat sa observam realitatea – suntem singuri chiar daca suntem in 2.

Daca reusim sa ne bucuram de aceasta singuratate, sa fim impacati in ea si paradoxal, sa o impartasim cu ceilalti, e foarte posibil sa fi descoperit cheia.

Asa ca baieti buni sau rai, fete bune sau rele, este irelevant, oameni constienti de sine sa ajungem si de acolo vedem noi  🙂

O zi frumoasa,
Orlando