Pentru ca un parinte ii doreste intotdeauna ce e mai bun propriului copil, are tendinta de a se pune pe locul 2 in relatia cu acesta. E pana la urma o directiva genetica sa le asiguram copiilor nostri supravietuirea insa de multe ori din dorinta de a face bine, parintele exagereaza si depaseste partea cu “supravietuirea” ajungand la a planifica in detaliu viata copilului si a-l pune pe acesta pe primul plan.

Probabil m-ati intreba la ce se refera supravietuirea in acceptiunea proprie si aici ne putem uita in piramida lui Maslow la a 3-a treapta – nevoia de apartenenta. Parintii le pot oferi pe cele 3 de jos – nevoie fiziologice, nevoi de securitate si apartenenta. Restul nu pot fi impuse pentru ca ofera conditionare suplimentara si deci o confuzie mai mare copilului.

De ce?

Va dati seama cata presiune este pe copilul care este tot timpul in lumina reflectoarelor acasa? Copilul care trebuie sa raspunda asteptarilor parintilor, sa fie sanatos, sa fie bucuros, sa invete, sa aiba prieteni, sa aiba un loc de munca, sa… . Nu e nimic rau in a ii oferi alternative, a-i arata o directie dar e cu totul altceva sa i se impuna direct sau indirect. Cei mai multi o fac indirect, conditionand anumite beneficii de rezultate la invatatura si educand copilul sa fie un magarus care raspunde la stimuli si deci oferindu-i copilului o viziune ingusta asupra a ceea ce inseamna stima de sine (treapta a 4-a a piramidei).

Daca intreb 100 de parinti, 90 cu siguranta mi-ar spune ca “eu nu fac asta cu copilul meu”, insa stim cu nu e chiar asa. Nu exista un parinte perfect si deci greseli se vor face, ideea e macar ca acel parinte sa inteleaga si sa realizeze ce inseamna conditionarea unui copil si unde il poate duce pe acesta la varsta adulta.

Asa ca un parinte care se pune pe sine pe primul loc ii ofera copilului sansa sa ajunga la varsta adulta cu minime conditionari si deci cu o stima de sine crescuta si cu o nevoie de autorealizare activa (treptele 4 si 5).

De ce?

Pentru ca un copil are nevoie de exemple sanatoase – arata-i copilului cum se traieste deconditionat si ce inseamna increderea in sine si libertatea pe care o poate avea in viata asta. Atat timp cat ii oferi un loc unde poate reveni (nevoi fiziologice si de securitate) si iubire (apartenenta), e suficient, ai incredere ca se va descurca.

Conditionarea unui adult poate fi inlaturata in minim 7 ani si este dureroasa. Un copil cu conditionari minime va fi capabil la varsta adulta sa ia decizii sanatoase si sa aleaga constient conditionarea din exterior insa fara a crede vreun minut ca acea conditionare este propria-i indentitate.

O zi frumoasa,
Orlando

P.S. Daca ai copii si i-ai conditionat fara sa iti dai seama, pentru ca nu stiai, nu iti face mustrari de constiinta, este suficient ca ii iubesti si de acum incolo ofera-le din ce in ce mai multa libertate pentru ca acestia sa isi gaseasca propriul drum.

P.S. 2: Imagine gasita prin cautare google si folosita pe pagina workshop-revival.ro